Cu radacinile suspendate

Francezii au un cuvant pe care il folosesc in general cand pleaca sau vorbesc despre un concediu intr-un peisaj sau loc absolut nou, cu care nu sunt obisnuiti: depaysant.  Cand am auzit pentru prima data cuvantul mi s-a parut straniu, ciudat…aproape hazliu. Cuvantul exista si in limba romana ca frantuzism: a se depeiza. In franceza are sensul de “ a schimba cadrul” sau “ a fi dezorientat”, in romana “A lua, a smulge de la locul de baștină, a dezrădăcina. (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura.”

 Mi s-a parut extrem de interesant cat de des utilizeaza francezii termenul asta de depeizat, chiar daca in limba franceza are un inteles mai degraba pozitiv. De altfel mai au inca unul, mai putin pozitiv: deraciner care in afara de intelesul normal de a scoate o planta din pamant cu tot cu radacina mai insemna si “retirer une personne de son milieu d'origine” (a scoate o persoana din mediul de origine). In romana a dezradacina mai inseamna si a starpi…adica a face sa dispara. Francezii pe care i-am cunoscut pe alte meleaguri decat cele natale se considerau dezradacinati.

A trai in alte tari decat cele de origine ar putea fi o aventura intr-o lume noua, o lectie de viata, o experienta, o necesitate, o expeditie, un loc pe care il numim temporar sau definitiv acasa sau un loc in din care ne intoarcem acasa. Oare de cand noi oamenii ne simtim depeizati si dezradacinati atunci cand plecam dintr-un loc intr-altul?

Istoria ne spune ca migratia umana (a triburilor) a existat de la inceputul lumii. Migratia populatiei umane a inceput cu Homo Erectus care a plecat din Africa spre Euroasia, acum aprioximativ 1 milion de ani. Homo sapines se pare ca ocupa teritorii din Africa acum 150 000 de ani dupa care a migrat in urma cu 70 de mii de ani raspandindu-se in Australia, Asia si Europa. Cu totii am invatat la scoala despre triburile nomade sau migratoare: comunitati intregi de oameni care se mutau permanent dintr-o locatie in alta. Aceste populatii nomade mai exista si in zilele noastre dar suntem facuti sa credem ca ele exista doar pentru ca aceste populatii au o cultura nomada si ca acest comportament nu mai exista in tarile industrializate. Si atunci, de unde depeizarea, dezradacinarea si mai ales termenul de care ne temem cel mai mult emigrant? Cate generatii au fost legate de pamant pentru necesitati agricole..pentru a ne considera depeizati si dezradacinati atunci cand plecam?

Consider ca o parte destul de insemnata a generatiei mele este nomada, doar ca am schimbat un pic terminologia. Cati dintre voi traiti in acelasi loc in care v-ati nascut? Cati dintre parintii vostri mai traiesc inca in locurile in care s-au nascut?

Este un nou fel de a migra, o noua categorie de “triburi nomade”. Cautam ca si strabunii nostri teritorii mai bune pentru vanat sau pentru a ne mana turmele…

Si atunci? De ce sa ne simtim depeizati sau dezradacinati?

Eu prefer sa spun ca am radacini suspendate…