Valiza

Totul începe cu o valiză, mai precis, cu noaptea în care o faci, pentru că lungile săptămâni în care te gândeşti la ea nu le mai ştie nimeni.

În timp ce îmi făceam pentru prima dată valiza in aceea noapte de februarie, mă gândeam că mă voi întoarce: plecam pentru 5 luni. Nu am luat nici prea multe amintiri, nici prea multe poze, nici cărţi. Marea lor majoritate a rămas intr-o cutie pe un dulap vechi şi probabil nu se va mai întoarce la mine.

Abia îmi încăpeau câteva lucruri practice care să îmi ajungă pentru o perioadă mai lungă departe de casă. Cel mai important criteriu în alegere era să fie util. Am mai luat şi lucruri despre care ştiam că mă vor costa mai mult la destinaţie, şi am mai luat şi ceva de mâncare. 

Gustul, după cum era să descopăr mai târziu, e una din cele mai puternice legături cu ceea ce numim "acasă", e ceea ce te proiectează rapid în timp la momentele acelea de confort sufletesc în care lumea se adună în jurul mesei şi în care viaţa decurge în mod simplu şi natural. Gustul e una din cele mai puternice legături cu cultura de acasă şi am văzut asta la oameni care şi-au părăsit ţara şi nu mai vor să se întoarcă dar cărora un gust din trecut le-a stors un zâmbet sau o lacrima.

Valiza mea avea mai mult haine, un maare dosar cu acte, câteva cosmetice, un set de tacâmuri, brânza, câteva conserve, câteva Cd-uri cu filme şi muzică. Cel mai important din tot bagajul era laptopul. Era intr-o geantă de care nu mă despărţeam de teamă să nu mi se fure aşa că o luasem cu mine în autocar şi o purtam chiar şi la toaletă.

Cam asta cuprindeau cele 25 de kg pe care le-am împachetat în timp ce mă întrebam ce urmează şi cum se va schimba viaţa mea. 

Nu cu mult mai târziu am descoperit că, atunci când pleci mai iei cu tine un bagaj invizibil de care nu te mai descotoroseşti niciodată. Îl despachetezi în orice loc nou în care te muţi. Cuprinde gusturi şi mirosuri, atitudini şi temeri pe care doar cei de acelaşi fel cu tine le cunosc. Şi are culorile culturii tale.

Oriunde ai merge, orice ai face, oricât de mult te-ai strădui să vorbeşti o altă limbă, să te comporţi ca un străin, acasă, sub pat te aşteaptă această valiză care e doar a ta şi pe care, de fiecare dată când o vei deschide îţi vei aminti cine eşti. Cuprinde gânduri şi sentimente de dinainte de a pleca, doruri, regrete şi orgolii, realizări şi vise. Şi, cu puţin noroc, dacă ştii să faci puţina ordine în ea, vei descoperi poate partea cea mai bună din tine.

Când am ştiut că plec definitiv deja modul de a alege obiectele din valiză a fost altul: am luat şi câteva cărţi, vechi caiete, ouă încondeiate şi încă vreo câteva lucruri care să îmi amintească de acasă. Îmi amintesc şi acum seara aceea în care am stat înconjurata de tot ce lăsam în urmă şi alegeam ce bucăţi de viaţă să îngrămădesc in cele 25 de kilograme. S-a întâmplat ca, la destinaţie, multe din ele să rămână uitate în diverse colţuri. Tot ce îmi aminteşte de România, se află in cufărul acela invizibil.

Aşa că îmi pun întrebarea: Ce ducem cu noi în valiză (material sau nu)?

Şi ce conţinea valiza voastră?