Lungul drum spre destinatie

Destinatie - loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva.

Prima mea destinatie a fost România. Nu stiu daca m-am indreptat spre locul acela cu buna stiinta sau daca am fost trimisa. Ideea e ca m-am nascut acolo. Pentru o lunga perioada de timp acolo era “acasa”. Intr-o buna zi o oportunitate de a pleca si de a trai pentru o perioada limitata in afara, mi s-a oferit. Am plecat de acasa cu gandul sa ma intorc si am luat cu mine o valiza ca cea a Oanei.

Plecata dintr-o lume a cunoscutului in care imi imparteam viata cu oameni pe care ii cunosteam de cand lumea, cu locuri pe care le cunoasteam cu ochii inchisi, m-am trezit inconjurata de oameni noi, de locuri noi, de obiceiuri noi. Curand am inceput sa ma concentrez asupra persoanelor si locurilor noi din jurul meu, asupra vietii insasi si nu asupra agonisirii obiectelor ca acasa unde totul era cunoscut si stiut. Lunile s-au scurs una dupa alta, am inceput sa ma simt acasa, sa spun “acasa” unui loc considerat la inceput ca auster. Acest fenomen s-a intamplat apoi de mai multe ori..si “acasa” a devenit intr-o tara plina de “straini” asa cum imi spun bunicii de cate ori ne vedem. “ Ti-e greu acolo, departe printre straini?” Cum sa le explic ca acei straini sunt oameni ca si “ la noi” si ca sunt de toate felurile, adica si buni si rai. Am prieteni si activitati diverse si variate, chiar daca sunt diferite de ceea ce aveam in Romania, dar imi place. De altfel am inceput sa ma simt in vizita cand merg “acasa” in Romania.

Sunt o piatra care s-a rostogolit de la locul ei. Pe o parte a mai ramas muschiul verde din celalat loc dar in acelasi timp creste altul nou. La interior se gaseste un miez tare românesc asa cum s-a cristalizat el dupa ce am plecat si care are la exterior invelisuri noi asezate in straturi. In “afara” am descoperit esenta din mine. Sunt un amalgam de trairi, de sentimente, de culturi…nu mai sunt doar o românca…sunt OM cu destinatia Tera.