Oferta Universitatii din Luxembourg de Master in drept bancar si finaciar european corespundea aproape fidel criterilui de universalitate si de buget – ultimul criteriul fiind de importanta capitala- pe care le aveam la vremea respectiva.
Am aranjat sederea peste granita, la vecinii nemti, si in toamna lui 2008 am reluat matza de coada, 6 ani dupa licenta de la Bucuresti.
Dupa o Spanie care ma obosise si sacaise totodata, am pasit in Trier, oraselul german unde urma sa locuiesc cei doi ani de master cu -recunosc- prejudecati serioase. Stiam ca nemtii sunt rai, reci, neprietenosi, obsedati de perfectiune si ca Hitler era tatal lor. Surpriza a fost o lectie de viata pe care o voi lua cu mine pretutindeni si impartasi ori de cate ori se iveste ocazia. Nemtii “cei rai” s-au dovedit a fi foarte decenti si modesti cand vine vorba despre tara lor, care cu adevarat merita ridicata in slavi, saritori daca le cereai ajutorul dar niciodata bagaciosi sau insistenti, prietenosi si conservatori pana vedeau cu cine au de-a face.
Iubesc Germania fara sa fac un secret din asta :-) si mi-e dor de ei ca oameni, de peisajele lor, de carnavalurile lor, de prietenia lor castigata cinstit, de punctualitatea lor si atatea as putea insirui...
Despre Luxembourg nu cred ca pot spune mare lucru intrucat perindarea mea de la gara la Universitate nu mi-a permis accesul la “cultura” (daca o fi una) sau limba luxemburgheza.
Colegii mei erau cu totii straini iar cei 3 localnici (colegi) vorbeau suficient alte limbi cat sa ne intelegem. Mi-a parut insa trist din cauza vremii dar cred ca m-as putea acomoda cu asta daca as avea o mana de prieteni pe langa.
In definitiv nici Vancouver-ul nu e prea ademenitor daca luam in calcul cantitatea de precipitatii pe metrul patrat. Se spune ca in partea franceza ninge iar in partea federala ploua deci mie mi-a picat ploaia si cred ca-mi place mai mult asa.
Bun, anul trecut am terminat masterul si urma sa gasesc un job si sa incep sa lucrez in Luxembourg pentru macar acel an de care aveam nevoie ca experienta la dosarul de emirare definitiva in Canada, destinatia tintita de atata amar de vreme.
Tot anul trecut, de fapt pentru a doua oara in decursul aceluiasi an, am vizitat-o pe sora mea in timpul sarbatorilor de iarna si am hotarat sa demarez procesul de emigrare fara acel an de experienta despre care am citit ulterior ca putea fi inlocuit de studii aprofundate de tipul 4 + 2 ani.
Nu ratati ultima parte...
Mihaela N.
Vancouver, decembrie 2011
No comments:
Post a Comment