Diferente, diversitate, destinatie ... - Partea a traia: peste ocean

Ce n-am putut prevedea si m-a luat prin surprindere este ca din cauza crizei in general si a cutremurului de anul trecut din Haiti dosarele de emigrare in Canada (in care intra si statutul de refugiat haitian) s-au multiplicat si in consecinta procedura s-a lungit simtitor. Toate astea imi dau insa timp si ma ajuta sa descopar o tara incredibil de frumoasa si sa ma integrez complet altfel decat am incercat in Spania sau Germania.
 

Spun diferit pentru ca a trai ca roman in Canada nu suporta comparatie cu acelasi trai dar in Europa. Activarea vizei de permanent resident inseamna ca ai drept sa lucrezi ca orice in orice domeniu, sa faci orice te taie capul si sa fixezi pe calendar ca fix peste 3 ani ai cetatenia canadiana.
 

Cum aici cu totii au venit de undeva, nu poate fi vorba de “partiniri”. In cultura canadiana, chiar daca sunt aici la a cincea generatie, nu exista carcoteala aia cand auzi un accent strain, cand vezi ca seful tau vorbeste engleza mai cu accent ca tine, cand stii clar ca emigrantii au posturi mai bune si mai bine platite decat multi canadieni din tata-n fiu.
 

Nu-mi amintesc in decursului primului meu an in Canada sa-mi vina in minte o singura privire pe furis care sa-mi semene a ciuda, a “de unde-o mai fi venind si asta” sau a “asa o fi in Est, de unde vine...”.
Sigur ca asta nu face din canadieni natia perfecta sau din Canada taramul mult visat pentru toti.
 

Ceea ce tind sa reprosez sistemului este felul prea relaxant in care isi formeaza cetatenii prin incercarea de uniformizare a venitului pe cap de locuitor. Daca ai o tara care te ajuta sa traiesti decent, adica iti asigura chiria, mancarea si ceva extra chiar daca nu mergi la munca iar daca mergi - indiferent de jobul pe care il ai poti pune de-o parte chiar pentru vacante oriunde in lumea asta si tot ce vrei, de ce s-ar stresa cetatenii canadieni sa lupte pentru ceva oricat de mic ar fi el?
“Oricum daca nu e suficienta materie cenusie aici, exportam din afara!” pare sa fie sloganul canadian de cand s-a inventat emigrarea.
 

Dar faptul ca traiesc printre indivizi nestresati si fericiti e ceva negativ? Ma gandesc ca daca am invatat cu totii ca viata trebuie sa ne pregateasca pentru ce e mai greu e pentru ca am crescut intr-o tara in care daca vrei sa fii secretara trebuie sa faci facultate iar daca vrei sa te faci poet sau pictor inseamna sa semnezi pentru oprobiul public si o viata in mizerie.
 

Mai am de echivalat ceva studii dar la capatul tunelului ma asteapta o viata demna si cam pentru asta am plecat de acasa. Daca m-as intoarce 7 ani in timp de cand am plecat din tara, nu cred ca as schimba ceva in traiectoria mea. Fiecare destinatie mi-a adus altceva si toate impreuna m-au facut sa inteleg ca peste tot sunt oameni si pamant si ca fiecare alege ce e mai potrivit sau profitabil pentru el insusi.
 

Daca intinsa Canada se distinge cu ceva dincolo de conditii economice favorabile, atunci as mentiona aici natura, salbatica si domesticita de om deopotriva, peisajele canadiene (fie ca sunt parcuri, trasee montane, lacuri, oceane...) te impresioneaza in adevaratul sens al cuvantului si n-am mai intalnit vreodata oameni asa de iubitori de sport si de outdoor ca aici.

Pentru mine Canada a fost in primul rand locul unde traieste sora si nepoata mea, unde am primit botezul nou-testamental si unde sper sa traiesc pana voi fi pregatita sa ma intorc in Romania unde sper sa gasesc decenta sau normalitatea care sa ma ajute sa revin.
 

Pana atunci, celor plecati va urez pribegie placuta, celor de acasa, succes si tarie si tuturor un an mai bun!
 

Mihaela N.
Vancouver, decembrie 2011