Cand stii ca trebuie sa pleci mai departe (partea a doua)

E.D: In termeni personali, ce ti-a adus schimbarea asta? De fapt toata plecarea din Romania?

La mine motivul plecarii a fost in mare parte profesional: am vrut sa vad ce inseamna sa lucrezi la un nivel diferit, o provocare personala: daca pot si daca sunt destul de bun. Fac fata? Ma descurc? Plus ca imi place foarte mult sa incerc experiente noi, sa vad si altceva. Nu sunt genul care sa ramana blocat intr-o stare de fapt. Daca nu-ti zgudui din cand in cand sistemul, consider ca ruginesti.

E.D: Care a fost cel mai critic, periculos, frustrat moment de care iti poti aduce aminte?

Nu stiu pentru ca cele mai critice momente le-am trait in Romania, dar nu au treaba cu tara ci sunt lucruri personale. Nu m-a lovit nimic: societatea, saracia, etc.

Nu mi s-a intamplat nimic punctual, sau sa primesc vreo lovitura dar, din experienta mea, consider ca cel putin in domeniul meu, suntem putin marginalizati. Pot sa-ti dau un exemplu: am fost la multe interviuri si intotdeauna lumea se astepta de la mine ca roman sa am pretentii salariale mult mai mici. Se vedea pe fata lor, erau, nu doar mirati, spre uluiti de banii pe care ii ceream, ceea ce mie imi spune ceva. Si mai stiu povesti, am mai vorbit cu oameni care mi-au zis cam acelasi lucru: suntem vazuti bine, suntem considerati buni profesionisti dar ca sa progresezi, ca sa avansezi, sa obtii beneficii ierarhice, inca e destul greu. Si nu doar in domeniul meu. Sunt lucruri pe care le simti, le traiesti, nu ti le zice nimeni in fata dar le vezi.

E.D: De ce sa pleci de la soare la frig?

Pai pentru  ca te-ai plictisit de soare, ar fi un motiv. Al doilea motiv e ca, in timp ce afara e soare si frumos, lumea se duce la plaja si sta la bere, tu te duci la serviciu.

E.D: Nu te-a speriat deloc clima?

Eu aveam o impresie despre clima de aici ca e ceva mai buna decat este, mai aproape de ce aveam acasa in Romania. Depresiile aveam impresia ca sunt mai in nord, unde e noapte multa. Dar nu sunt o persoana sa bage prea mult in seama chestiile astea. Cu toate acestea, pot spune ca am ajuns sa ma bucur aici cand vad soarele, mai mult  decat o faceam  in tara.

E.D: Care a fost cel mai cel mai frumos moment de cand ai plecat?

Nu e neaparat un moment ci comunitatea, grupul acesta de romani pe care i-am gasit, adunat, descoperit aici.

E.D: Si cel mai haios moment?

Cred ca e din categoria rasul-plansul: cand a plecat Iulian (n.r Iulian s-a intors in Iasi), cand i-am facut petrecerea surpriza de la revedere, i-am copt-o. Poate nu suntem noi chiar la fel de pasionali precum portughezii, italienii, dar cred ca noi romanii suntem destul de calzi si sa-l vad inconjurat de toti oamenii astia m-a atins. Si cateodata chiar realizezi: chiar daca ne injuram destul de mult, te lovesc chestiile astea, haioase asa...

E.D: Cum iti dai seama ca gata, trebuie sa pleci mai departe.?

Cred ca simti. Cel putin pentru mine asa a fost. Cred ca e o chestie personala. Eu sunt si genul care cand schimba, schimba, nu de la A la A si o liniuta. Dar cand e momentul cand trebuie sa schimbi, simti. O fi plictiseala sau frica de rutina: de a face aceleasi lucruri zi de zi.

E.D: Si te gandesti sa te intorci in Romania?

Da, in Romania ma intorc, stiu ca e „naspa”, „urat” dar uite ca la un moment dat tragi inconstient acolo. Nu are legatura cu faptul ca sunt roman dar simt ca sunt radacinile mele acolo. Ala a fost „randomul” meu, intimplarea  care a zis: si aici o sa te nasti tu!

Pana la urma, vreau, nu vreau,  am multe chestii care-mi vin de acolo.

Vreau sa fiu cu parintii mei cand imbatranesc, vreau sa-i ajut, sa fiu langa ei. Vreau sa ajut oamenii. La un moment dat, poate e pompos spus dar vreau sa devin mentor. As putea sa incerc sa o fac aici dar mi se pare foarte greu: nu am aceleasi valori cu oamenii astia. In Romania pot sa-mi imaginez ca devin mentorul unui pustan de 20 , 18, 16  ani pentru ca mai mult sau mai putin pot sa ma raportez la el, la ce stie si la experientele lui. Aici, daca ma intalnesc cu cineva de 20 de ani, un Luxembourghez, habar n-am ce-as putea vorbi cu omul acela in afara de generalitati. Nu cred ca as putea sa ii dau un sfat raportat la valorile si experientele lui.

Reintoarcerea eu o vad din nou ca o provocare: Romania toata lumea o injura, toata lumea zice ca e rau, ca nu este viitor. Poate este viitor, poate sunt niste oameni foarte valabili, poate se poate ceva. Simt ca apartin acolo.

E.D: Daca ai putea sa iei ceva cu tine in Romania, ce-ai lua?

Legea si ordinea!

E.D: Si din Cipru ce ai luat cu tine?

N-am luat-o dar am ramas foarte marcat o expresie: siga-siga care inseamna incetisor, incetisor. Nu pot sa zic c-am luat-o, ca, om fi noi moldovenii asa, mai inceti (nu chiar ca ardelenii :) ), dar mi-a ramas in minte. Cred ca asta mi-a ramas asa cum mi-a ramas si din excursia din Tailanda, o alta expresie „same, same but different”. Cred ca am ajuns cumva sa ating putin sensul ei. Ei incearca sa faca totul pentru ca tu sa te simti bine, sa-ti faca pe plac. Dar totusi, suntem culturi diferite si de foarte multe ori ajungi sa vorbesti cu el, sa-ti spuna ca a inteles, sa dea din cap, tu esti foarte fericit ca te-ai inteles cu el, ca ti-a zambit pentru ca pentru tine acesta e un semn de empatie, de comunicare reusita... El pleaca, vine. Tu ai cerut bere, el iti aduce alune.

E.D: Ti s-a intamplat?

Nu cu alune dar cu apa foarte des: sa cerem apa nu de la frigider si sa ne aduca apa fiarta.

E.D: Vorbeai de a fi mentor sau de a da ceva din ce ai invatat. Daca ti-ar cere parerea cineva, un roman, daca sa emigreze, definitiv sau pentru o perioada anume, ce l-ai sfatui?

Sa incerce, pentru ca altfel, intotdeauna o sa ramai cu „dar daca?”. Sa incerce, sa isi dea seama daca intr-adevar e ceea ce vrea. Eu as spune unui programator, pentru ca suntem o rasa diferita: noi ca informaticieni, putem avea in orice tara cam acelasi standard de viata, relativ la standardul tarii in care mergem, la scala lor de salarii... Pentru ca in meseria asta e posibil sa faci pasul inapoi.

E:D: Te referi la Romania ca inapoi sau inainte?

Inainte. Inapoi doar geografic. Inainte pentru ca totul se misca. Pleci, tara se misca in lipsa ta. Tu evoluezi ca persoana, totul evolueaza.