Craciunul se sarbatoreste traditional acasa cu familia…Pentru unii aceasta fraza pare a fi absolut normala iar ducerea ei la indeplinire tine doar de organizarea de la bucatarie.
Pentru cei ce nu mai locuiesc aproape de familiile lor sau pentru cei ale caror familii s-au raspandit in cele 7 colturi ale lumii...aceasta fraza tine fie de o organizare riguroasa din timp a plecarii catre casa, a organizarii intalnirii familiale pana la cele mai mici detalii: cine vine, cand si mai ales cine se ocupa de ce…Fie, cei mai curajosi incearca sa creeze admosfera de “acasa” acolo unde isi traisesc viata…caci iarna “vremea-i grea, omatu-i mare”.
Deci, oriunde am fi: CE MANCAM DE CRACIUN?
De ce aceasta intrebare?...pentru ca aceasta sarbatoare este legata nu doar de familie ci si de mancare…este poate sarbatoarea cea mai “mirositoare”, “cea mai lasatoare de apa in gura”, “cea mai fastuoasa”, cea mai orientata in jurul mesei…caci activitatile in aer liber sunt limitate din cauze practice.
Românii inca mai tin post inainte de Craciun…tineri sau batrani, de la oras sau de la tara, aventurieri sau nu, calatori sau nu, in scop religios sau doar ca un alt regim…inca se mai tine post. Intraband in stanga si in drepata pe prietenii mei de alte nationalitati despre obiceiul postului inainte de Craciun..cam toti au ridicat din umeri…germanii au zis ca la ei nu se mai tine post de pe vremea razboaielor cand foametea prelungita a facut ravagii. Francezii au facut din luna decembrie practic o luna a deliciilor alimentare, italienii par sa stie ceva de nemancatul carnii…in fine Christmas market-urile de pe aici arata clar ca mancarea pe baza de carne nu este ceva de evitat in luna decembrie…ba din contra pe 24 cand la noi inca se dau covrigi si nuci colindatorilor, pe aceste meleaguri se organizeaza deja o cina bine pusa la punct. Traim intr-o lume moderna iar postul s-a adaptat cerintelor, adica multi renunta pentru o perioada de o luna sau mai putin la un “deliciciu” oarecare: la fumat, la baut alcool, la facut baie in sampanie… :) pentru a trezi in ei “spiritul Craciunului”. De asemenea actele caritabile se inmultesc in aceasta perioada a anului. Spiritul Craciunului este cladit de media, de grupul de prieteni, de dineurile cu firma sau cu clientii si de…mancare!
Cu alte cuvinte, pe orice crestin ai intreba…Craciunul este puternic legat de ceea ce mancam…spiritul acestei sarbatori este legat de anumite feluri de mancare, dulciuri si bauturi, de mirosuri ramase adanc in memoria copilariei noastre…Cum s-ar zice fiecare cu cozonacul lui sau cu sarmalele lui…
La români dupa cum stim bine porcul este simbolul mancarii de Craciun: pornind de la “pomana porcului”, la zecile de feluri de carnati, caltabosi, pana la tobe, piftii, jumari, fripturi, muschiuleti si terminad cu minunatele sarmale…Cine isi poate inchipui Craciunul la noi fara aceste miresme? Cand eram acasa toate acestea insemnau multa munca si pregatire…aici insemana nostalgie a unor timpuri ce nu se vor mai intoarce niciodata…
Cand petrec Craciunul departe de România, am ales sa imbratisez mancarurile traditionale ale locurilor. De altfel sunt multe elemente gustative care mi-au intrat in obicei si de care nu m-as mai desparti: fois gras, iepurele gatit italieneste cu vin si cu caperi, porcul mistret cu legume si vin rosu la cuptor, “fromage fondue”, avocadoul din salata, anghinarea din mijlocul cartofilor la cuptor, carnatii lor, un fel de toba ce se aseamana cu a noastra (fromage de tête), “cozonacul” cu fructe gofiante si nuci si multe altele caci slava domnul omul este inventiv in materie de mancare mai ales pe vremuri de pace ca cele ce le traim inca.
Dar, am ales simbolic un element care sa imi aduca aminte de acasa: cozonacul. Cozonacul este legatura mea sufleteasca cu miezul meu cel romanesc…tot Craciunul meu românesc sta in cozonacul pe care cu greu am resuit sa invat a-l face la cuptorul electric ;) Caci asa cum zice raposatul Anton Roman in cartea lui de bucate si obiceiuri românesti “Cozonacul umplut (cu nuca sau cu mac) este o sarbatoare in el insusi!”.
Craciun Fericit!
No comments:
Post a Comment